Universul copiilor

Copiii sunt invitați să participe la întâlnirea anuală al Asociației Americane pentru Dezvoltarea Științei (American Association for the Advancement of Science- AAAS), una dintre cele mai mari conferințe științifice din lume. Ei pot participa la o gamă variată de activități, de la educație până la artă.

Pe parcursul evenimentului Family Science Days, ce va avea loc pe 18 și 19 februarie 2012, copiii se vor întâlni cu oameni de știință, își vor lansa propriile lor rachete, vor învăța despre planetele extrasolare, dar și despre multe alte lucruri noi.

În plus, Institutul de Astrofizică NRC-Herzberg și Asociația Canadiană a Centrelor Științifice, în colaborare cu Science.gc.ca (site-ul guvernului canadian pentru știință și tehnologie) vor organiza Expoziția Națională de Artă și Știință. Pentru acestă expoziție, copiii din întreaga lume sunt rugați să ilustreze prin desene ce însemnă știința pentru ei, iar lucrările vor fi expuse într-o galerie virtuală.

Gala de deschidere a galeriei virtuale va avea loc în timpul întalnirii anuale a AAAS, iar din audiență vor face parte unii dintre cei mai cunoscuți oameni de știință la nivel mondial.

Data limită de depunere a lucrărilor este 1 februarie 2012, deci participanții trebuie să-și pună creativitatea la treabă. Pentru inspirație puteți viziona filmul de mai jos, ce conține unele dintre cele mai strălucite lucrări prezentate la expozițiile din anii precedenți.

Radiotelescopul Square Kilometre Array (SKA) este tema unui număr mare de resurse educaționale, dezvoltate pentru a inspira copiii și a le deschide apetitul pentru știință.

Radiotelescopul SKA este momentan în construcție, și va fi de 50 de ori mai sensibil decât toate radiotelescoapele constuite până acum. Va fi cea mai mare instalație de acest tip și este posibil să răspundă la unele dintre întrebările fundamentale actuale, și să revoluționeze știința!

Pentru a crește gradul de interes asupra obiectivelor științifice și a dezvoltării radiotelescopului SKA, dar și de a încuraja copiii să se orienteze către știință și tehnologie, SKA a dezvoltat o serie de resurse educaționale. Mai jos este un sumar al resurselor existente:

• Peste 8 ani: Benzi desenate: Misiunea MeerKAT, carte de benzi desenate care explică cum va funcționa și care sunt beneficiile MeerKAT. MeerKAT urmează să fie cea mai avansată instalație radioastronomică pentru frecvențe medii.
• 9-14 ani : Aventurile SKAnimals – o carte de benzi desenate care prezintă SKA, aratând cum va arata telescopul, ce va face și care sunt beneficiile lui.
• 12- 16 ani: Fereastra către Univers –  resursă educațională formată din 21 de lecții grupate in trei secțiuni. Printre altele, prezintă noțiuni de bază despre spectrul electromagnetic, tehnicile și tehnologiile folosite în astronomie.
• 14-16 ani : Pământul și spațiul cosmic – resurse concepute pentru a ajuta profesorii care doresc să țină lecții de astronomie.

Alte resurse:

• Professional Learning Powerpoints from Astro WA PL sessions conține, printre altele, informații utile pentru organizarea unei nopți de observații la școală.
• Celestia Workshop, – un ghid de utilizare a unui soft de astronomie care oferă elevilor posibilitatea de a studia atât sistemul solar, cât și locuri mai îndepărtate
• ”Kids’ Fact Sheet “ – un poster ce conține întrebări și răspunsuri depre SKA
• Materiale interactive

Sursa: unawe.org

Material realizat de Laviniu Bejenaru.

Astronomii sunt în căutarea altor sisteme planetare care gravitează în jurul altor stele, telescoapele jucând un rol important.

Pănă în data de 19 ianuarie 2012, astronomii au anuntat descoperirea a 726 planete extrasolare, iar alte sute asteapta o studiere detaliata. Sistemele planetare din afara sistemului nostru solar sunt căutate şi pentru a studia posibilitatea de a găsi viaţă pe acele planete.

ESO, European Southern Observatory, organizaţia astronomică care deţine cele mai puternice telescoape şi radiotelescoape europene, se pregăteşte să construiască cel mai mare telescop optic din lume E-ELT, European Extremely Large Telescope.

Oglinda principală a fost iniţial planificată să fie un disc care să aibă 42 metri în diametru iar suprafaţa utilă a acesteia să aibă 1300 metri pătraţi. Oglinda secundară ar fi avut în acest caz un diametru de aproape 6 metri.

Deoarece criza economică se face simţită în toate domeniile, în 2011 s-a propus reducerea diametrului oglinzii principale la puţin peste 39 metri, suprafaţa de colectare a luminii devenind astfel 978 de metri pătraţi. Diametrul oglinzii secundare s-a redus şi el la puţin peste 4 metri.

Chiar şi în aceste condiţii, telescopul european va fi capabil să detecteze exoplanete, adică planete extrasolare, de dimensiunea Pământului.

“Ochiul” telescopului va avea diametrul cam jumătate din lungimea unui teren de fotbal  şi va putea detecta de peste 15 ori mai multă lumină decât cel mai mare telescop optic care funcţionează astăzi.

Oglinda principală va fi alcătuită din până la aproape 800 de segmente hexagonale. Este cunoscut că nu se pot construi segmente de oglinzi dintr-o singură bucată mai mari de 10 metri.

Motivul este acela că ele se deformează sub propria greutate.

Telescopul are un design inovator bazat pe cinci oglinzi şi include optică adaptativă avansată pentru a corecta turbulenţele atmosferice, furnizând o calitate excepţională a imaginilor.

Credit imagini: ESO

Material realizat de Paul Dolea

În seara zilei de 6 ianuarie 2012 pe cerul Clujului a apărut un fenomen meteorologic interesant. În jurul Lunii s-a format un inel luminos, un halou. Ca de obicei, am avut la mine aparatul de fotografiat. L-am instalat pe trepied, am făcut setările necesare pentru fotografiere nocturnă şi am obţinut câteva clişee reuşite. Puteţi vedea, mai jos, unul din clişeele realizate în centrul Clujului. Liniile oblice care apar pe clişeu sunt linii de alimentare pentru iluminatul public.

Apariţia unui cerc luminos în jurul Lunii sau al  Soarelui este un fenomen optic de refracţie a luminii prin miliarde de cristale mici de gheaţă de forma unor prisme hexagonale regulate, din norii Cirrus (aflaţi la peste 5000m deasupra solului). Pe două din feţele laterale ale prismei, neparalele şi neadiacente, se produce o dublă refracţie datorită căreia fasciculul practic paralel al razelor de lună este deviat cu un unghi de aproximativ 22 grade. Un observator aflat la sol va vedea, sub un unghi de 2×22 grade, un cerc luminos în jurul Lunii (sau al Soarelui).

Desigur că multitudinea de cristale de gheaţă din norii Cirrus au orientări diferite dar cei care au o orientare perpendiculară pe direcţia razelor de lună vor crea efectul optic de halou. Un alt observator, aflat în alt punct de observare, va beneficia de refracţia luminii pe o altă mulţime de cristale, văzând un “alt halou”.

Foto1: Halou în jurul Lunii. (foto: Paul Dolea)

Fig.2   Formarea haloului în jurul Lunii  (desen de Paul Dolea)

Material realizat de Paul Dolea

Introducere

Încă din vremuri de mult apuse oamenii au privit spre cer. Cei mai mulţi îl priveau cu o inerentă teamă de necunoscut. Norii înfricoşători sau Soarele arzător, ploile torenţiale, tunetele, fulgerele şi trăsnetele, năşteau întrebări care aşteptau răspunsuri. În nopţile senine, Luna care strălucea pe cerul înstelat, constelaţiile, asteroizii, cometele şi meteoriţii făceau un spectacol nocturn greu de înţeles. Încet-încet, în mii de ani, au apărut şi răspunsuri. Unele corecte, altele greşite. Unele clare, altele confuze. Răspunsurile sau interpretările au fost date de vraci, preoţi sau filozofi iar mai târziu de oameni de ştiinţă: matematicieni şi fizicieni. S-au conturat în mod treptat două domenii noi ale cunoaşterii: meteorologia şi astronomia. Au apărut şi oameni de ştiinţă specializaţi în aceste două domenii: meteorologi şi astronomi.
În cele ce urmează vom parcurge împreună primii paşi în astronomie prin intermediul unui ciclu de scurte articole scrise pe înţelesul tuturor. Vom căuta răspunsuri la următoarele întrebări:

Corpuri cereşti şi obiecte cereşti; unităţi de măsură folosite în astronomie

Corpurile cereşti sunt formate din materie aflată în stare solidă, gazoasă sau plasmă. Ele pot fi individualizate prin caracteristicile lor, prin limite bine definite şi prin poziţia lor bine determinată în raport cu un punct de observare aflat de obicei, pe Pământ.
Din această primă categorie fac parte stelele, planetele, sateliţii, asteroizii şi meteoriţii.
Obiectele cereşti sunt o categorie mai largă, care include corpurile cereşti. Obiectele cereşti pot fi formate dintr-un ansamblu de corpuri cereşti aflate într-o relativă apropiere şi interdependenţa.
Spre deosebire de corpurile cereşti, obiectele cereşti nu sunt întotdeauna bine delimitate în spaţiu şi nici nu au întotdeauna o structură omogenă.
Din cea de a doua categorie fac parte sistemele stelare, stelele duble, roiurile stelare, centurile de radiaţii sau asteroizi, norii de praf interstelar, galaxiile şi grupurile de galaxii.

Stelele sunt corpuri cereşti care radiază în spaţiu energia produsă de procesele fizice şi chimice care au loc în interiorul lor.
În funcţie de dimensiunile lor, stelele se împart în mai multe categorii:
stele hipergigantice
stele supergigantice
stele gigantice
stele de mărimea Soarelui
stele pitice
stele subpitice
stele extrem de pitice
Cele mai mari stele au diametre de câteva sute de ori mai mari decât al Soarelui, adică pot ajunge la aproximativ 900.000.000km. Cele mai mici stele au diametre de câţiva zeci de kilometri.
În funcţie de temperatura materiei din straturile aflate la suprafaţa stelei, acestea se împart în următoarele categorii :
O: stele albastre
B: stele alb-albastre
A: stele albe
F: stele galben-albe
G: stele galbene
K: stele portocalii
M: stele roşii
Temperatura stelelor din categoria O este mai mare decât a celor din categoria B, a celor din categoria B este mai mare decât a celor din categoria A, a celor din categoria A mai mare decât a celor din categoria F şi aşa mai departe. Cele mai “reci” stele sunt cele din categoria M.
Steaua cea mai apropiată de noi este Soarele. Distanţa medie între Soare şi Pământ este de aproximativ 150.000.000km şi este parcursă de o rază de lumină în aproximativ 500 secunde.
Cea mai apropiată stea cunoscută şi care nu aparţine sistemului nostru solar este Proxima Centauri, aflată la o distanţă de 40.000.000.000.000 km, adică 4,2 ani-lumină.

După cum aţi văzut mai sus, în astronomie se lucrează cu numere foarte mari. De aceea, astronomii folosesc unităţi de măsură mult mai mari decât cele utilizate în mod obişnuit.

1 raza solară= 695.500 km. Reprezintă jumătate din actualul diametru al Soarelui
1 unitatea astronomică =150.000.000 km. Reprezintă distanţa medie dintre Pământ şi Soare.
1 an-lumină= 9.500.000.000.000 km. Este distanţa pe care lumina o parcurge în timp de un an.
1 parsec=3,26ani-lumina. Reprezintă distanţa de la care o unitate astronomică se vede sub un unghi de 1 arcsecundă.

Masa unei stele este foarte mare şi de aceea este comparată de obicei cu masa Soarelui
1 masă solară= 2.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 kg
Masa unei planete este şi ea foarte mare şi este comparată de obicei cu masa Pământului.
1 masă Pământ= 5.970.000.000.000.000.000.000.000 kg

Evoluţia pe cer a obiectelor cereşti pare rapidă dacă aceste obiecte sunt apropiate de noi dar pare foarte lentă dacă acestea sunt foarte îndepărtate.Un meteorit arde la intrarea în atmosferă în câteva secunde, pe când viaţa unei stele poate avea o durată de multe miliarde de ani. De aceea astronomii folosesc ca unităţi de timp, atât secunda cât şi ziua sau anul. Pentru a putea face determinări de mare precizie, ceasurile folosite în astronomie sunt foarte precise. De fapt, primii care au măsurat timpul cu o mare precizie au fost astronomii.

Planetele sunt corpuri cereşti care orbitează în jurul unei stele şi au o formă aproximativ sferică. Ele nu emit lumină proprie ci doar o reflectă pe cea emisă de steaua în jurul căreia orbitează. Forţa de atracţie pe care o exercită asupra corpurilor cereşti aflate în imediata lor apropiere trebuie să fie suficient de mare încât să le “adune”. Planetele mai mici care nu pot “face curat” în jurul lor se numesc planete pitice. Planetele formate din materie solidă (rocă şi gaze îngheţate) se numesc planete telurice iar cele care sunt formate din amestecuri de gaze se numesc planete gazoase.
Planetele din Sistemul Solar, ordonate funcţie de distanţă la care se afla faţă de Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun
Următoarele obiecte cereşti din Sistemul Solar sunt considerate planete pitice: Ceres, Pluto, Makemake, Haumeea, Eris.

Sateliţii sunt corpuri cereşti care execută o mişcare de rotaţie în jurul unei planete. Satelitul natural al Pământului este Luna. În jurul Pământului se rotesc şi mii de sateliţi artificiali. Aceştia au fost plasaţi pe orbite circumterestre şi au diverse funcţii: cei specializaţi în telecomunicaţii asigura transmisii de sunet, imagine sau date între diverse puncte aflate pe suprafaţa Pământului. Alţi sateliţi sunt folosiţi în cercetări ştiinţifică. O altă categorie importantă este cea a sateliţilor meteorologici. Sateliţii sunt folosiţi şi pentru întocmirea hărţilor, pentru orientarea avioanelor, a vapoarelor şi a automobilelor sau în scopuri militare. Actuala dezvoltare a civilizaţiei este dependenta de existenţa sateliţilor artificiali.

Asteroizii sunt corpuri cereşti de mici dimensiuni şi au o formă neregulată. Ca şi planetele, asteroizii efectuează o mişcare de rotaţie în jurul unei stele.

Cometele sunt corpuri cereşti care au o parte solidă formată de obicei dintr-un amestec de roci şi gheaţă şi o “coadă” gazoasă.

Meteorii sunt corpuri cereşti solide, de dimensiuni mici, care pătrund în atmosfera Pământului. Se mai numesc şi “stele căzătoare”. Aceşti meteori, când pătrund în zone mai dense ale atmosferei, ajung la incandescenţă, emiţând o lumină puternică. După trecerea prin atmosferă, fragmentele solide rămase după ardere se numesc meteoriţi.

Sistemele stelare sunt formate dintr-o stea centrală în jurul căreia orbitează mai multe corpuri cereşti: planete, asteroizi, comete.

Galaxiile sunt structuri astronomice de dimensiuni gigantice, formate din multe miliarde de sisteme stelare, aglomerări de stele, praf interstelar, găuri negre, etc. Ele sunt unite prin forţe de atracţie gravitaţională. Între galaxii există spaţii largi, cu desitate mică de materie, numite spaţii intergalactice.
Sistemul nostru stelar face parte din galaxia Calea Lactee.

Grupurile de galaxii sunt formaţiuni care cuprind mai multe galaxii aflate în apropiere. Galaxia noastră face parte din aşa numitul Grup Local.

Va urma :

Soarele şi Sistemul Solar
Mişcarea aparentă pe cer a corpurilor cereşti; ziua,noaptea şi anotimpurile
Eclipsa de Soare şi eclipsa de Lună
Sateliţii artificiali şi importanţa lor
Stele, galaxii, nebuloase, supernove, pulsari şi găuri negre

Fotografii ataşate:

Foto 1 Explicaţie : Imaginea Soarelui în raze X captată de satelitul GOES-15 în dată de 11noiembrie 2011. Credit NOAA/SWPC .

Foto 2 Explicaţie: Pământul văzut de pe APOLLO 8 în dată de 24decembrie 1968. Apollo 8 a fost prima navă spaţială cu echipaj uman care a înconjurat Luna. Credit: NASA-Image of the day Gallery

Foto 3 Explicaţie: Planeta Jupiter văzută de sonda spaţială Cassini. Pata neagră de pe imaginea planetei este umbra satelitului Europa. Credit NASA Multimedia Gallery

Foto 4 Explicaţie: Planeta Saturn văzută prin telescopul Hubble. Credit: Cornell University & NASA

Foto 5 Explicaţie: Asteroidul Eros. Imagine obţinută de misiunea NEAR. Credit NASA/JPL/JHUAPL

Anul acesta, pentru prima dată după mulţi ani, în data de 8 octombrie, am putut vedea de pe Pământ ploaia de stele a Draconidelor. Ploaia de stele (numită de oamenii de ştiinţă “curent meteoric”) se formează ca urmare a întâlnirii Sistemului Solar cu o cometă care se cheamă 21P / Giacobini – Zinner. Numele complicat al cometei provine de la cel al descoperitorilor săi: Michael Giacobini şi Ernst Zinner. Pe scurt, cercetătorii numesc cometa Giacobini – Zinner.

Cometa vizitează Sistemul nostru Solar o dată la 6,6 ani, şi lasă în urmă praf. Praful lăsat de cometă, nu este, însă, la fel de fin ca cel de pe Pământ, ci pot fi bucăţi mari de piatră combinată cu gheaţă şi tot felul de metale. Oamenii de ştiinţă, îl consideră praf deoarece, prin comparaţie cu stelele, planetele sau alte obiecte mari din Univers, aceste bucăţi sunt f mici, deci nişte „granule de praf”! o astfel de bucată, pe care noi o putem vedea de pe Pământ, se numeşte meteor.

Din când în când, în luna octombrie, Pământul întâlneşte urmele de praf lăsate de cometă, şi atunci noi putem vedea ploaia de stele. După cum puteţi observa, chiar dacă ploaia de stele provine din praful cometei Giacobini – Zinner, denumirea este diferită, aceasta se numeşte „ploaia de stele a Draconidelor”, sau, pe scurt, Draconidele.

Numele de Draconide vine de la faptul că meteorii din cometa Giacobini – Zinner provin din constelaţia Draco.
Anul acesta, Draconidele au fost speciale deoarece Pământul a întâlnit mai multe urme de praf şi, atunci, numărul meteorilor ce au putut fi observaţi a fost foarte mare.

Oare la anul, vom fi la fel de norocoşi?

Autor: Andreea Văculișteanu

Aproape toate stelele din Univers aparțin unor uriașe grupări de stele numite galaxii. Soarele este una dintre cele 100 de miliarde de stele din Galaxia Noastră. Galaxia Noastră se cheamă Calea Lactee. Există și galaxii mai mici, cu numai câteva zeci de milioane de stele, dar și galaxii mult mai mari cu mai mult de 400 de miliarde de stele. Pe lângă stele, într-o galaxie mai există nori de gaz și praf ce poartă numele de nebuloase.

Galaxiile sunt obiecte foarte, foarte mari. Diametrul galaxiei noastre este de aproximativ o sută de mii de ani lumină. Un an lumină înseamnă distanța parcursă de lumină într-un an. Iar lumina merge foarte repede. Viteza ei este de trei sute de mii de kilometri pe secundă. Dacă ne-am deplasa cu o mașină care merge cu 100 de kilometri pe oră am traversa galaxia cam într-un milion de miliarde de ani!!! Este o cifra fabuloasă, inimaginabilă. V-am spus, doar, că galaxiile sunt niște obiecte de dimensiuni foarte mari.

În orice direcție ne-am uita pe cer, vom găsi galaxii. Numai că ele se află atât de departe de noi încât nu le putem vedea cu ochiul liber. Pentru a le putea observa avem nevoie de telescoape astronomice puternice. Atunci când le privim prin instrumente astronomice, ne dăm seama că galaxiile nu arată toate la fel. Astfel ele se împart în trei mari categorii: neregulate, eliptice și spirale.

Galaxiile neregulate nu au forma anume, ci arată ca un nor de stele, să spunem. Două galaxii neregulate celebre sunt Marele Nor al lui Magellan și Micul Nor al lui Magellan. Ele sunt vecini foarte apropiați ai galaxiei noastre dar, din păcate, nu pot fi observate din România. Le putem observa, de exemplu, din Australia, Africa de Sud sau Argentina.

Marele Nor al lui Magellan Credit: Eckhard Slawik

Galaxiile eliptice arată ca niște sfere mai mult sau mai puțin turtite. Sunt, în general, formate din stele mai bătrâne și conțin puțin praf și gaz. Mai jos avem o fotografie cu o astfel de galaxie.

Galaxia eliptica NGC 1132 Credit: NASA/ESA

Poate cele mai frumoase sunt galaxiile spirale. După cum le spune și numele, acestea au o formă spirală. Din centrul lor pornesc câteva brațe care se înfășoară în jurul nucleului.

Galaxia spirală M51 Credit: NASA/ESA

Galxiile s-au născut acum multă vreme, la câteva sute de milioane de ani după nașterea Universului. Atunci, în urmă cu 13 miliarde de ani, galaxiile aveau dimensiuni mici și se aflau mult mai aproape unele de altele.  Adesea se ciocneau între ele. Ciocnirile le-au modificat forma și dimensiunile. Între timp, galaxiile s-au îndepărtat mult unele de altele și continuă să o facă.

Dacă vreți să vedeți o galaxie pe viu, mergeși vara undeva departe de luminile orașelor. La țară, de exemplu, într-o noapte senină. Tot ce trebuie să faceți e să vă uitați în sus. Cerul va fi brăzdat de o bandă mai luminoasă ce va trece pe deasupra capului vostru. Aceea e Calea Lactee, galaxia noastra. Dacă aveți condiții bune, ea va arăta ca în imaginea de mai jos.

Calea Lactee Credit: Alex Conu

Astronomii au descoperit, cu ajutorul unui telescop al agentiei spatiale franceze, sase noi planete aflate in afara sistemului nostru solar.

Printre corpurile ceresti descoperite se afla o planeta pitica, cu o masa de aproximativ 70% din masa planetei Saturn, acoperita de gheata si similara ca structura lui Uranus si Neptun.

O alta planeta, CoRoT-10b, este un gigant fierbinte, a carui suprafata se incalzeste intre 250 si 600 de grade Celsius, in functie de cat de aproape sau de departe trece pe langa soarele sau, pentru ca are o orbita alungita.

Cele sase planete au fost observate cu ajutorul unui telescop special, in momentul in care treceau prin fata stelei din centrul sistemului lor solar, relateaza Physorg.

,,Fiecare dintre aceste planete este interesanta in felul ei, insa ceea ce este cu adevarat fascinant este cat de diverse sunt”, spune Suzanne Aigrain, de la departamentul pentru Fizica al Universitatii Oxford. “‘Planetele sunt obiecte complexe si mai avem multe de invatat despre ele” a mai adaugat Suzanne Aigrain.

„ Fiecare descoperire a unei noi planete din afara sistemului nostru solar este ca o noua piesa din puzzle-ul ce ilustreaza modul in care aceste planete s-au format si evoluat. Cu cat descoperim mai multe sisteme cu atat ne va fi mai usor sa intelegem cum functioneaza” spune Magali Deleuil,  cercetator la Laboratoarele de Astrofizica din Marseille (LAM) si seful programului CoRoT .

O alta planeta descoperita orbiteaza in jurul unei stele care se roteste in jurul axei sale in doar 40 de ore – prin comparatie, Soarele din sistemul nostru solar are o rotatie de 26 de zile.

Au mai fost descoperiti si trei giganti care orbiteaza foarte aproape de steaua-gazda, una dintre ele avand o masa de 60 de ori mai mare decat cea a lui Jupiter.

Sursa: www.ziare.com si Physorg.

Astronomia 2010

Tabăra tematică de astronomie, fotografie și orientare turistică

Centrul de vacanță Vânătorul,
Parcul Natural al Munților Bucegi
12-18 iulie 2010

Societatea Astronomică Română de Meteori în colaborare cu Direcția pentru Tineret a Județului Dâmbovița organizează ediția a 2-a a taberei tematice pentru tineret ASTRONOMIA 2010, având ca temă centrală astronomia și fotografia.
Acțiunea se va desfășura la Centrul de Vacanță Vânătorul din județul Dâmbovița în perioada 12-18 iulie. În programul taberei sunt incluse activități specifice de educație prin astronomie și fotografie:

• Inițiere în astronomie, orientarea pe boltă, folosirea hărții cerești, identificarea constelațiilor, a stelelor și a planetelor, meteori, galaxii, nebuloase, roiuri de stele, mișcarea bolții, mișcarea aparentă și fazele Lunii, anotimpurile, folosirea binoclului și a instrumentelor astronomice, observații astronomice cu ochiul liber și prin telescop;
• Aplicații practice ale astronomiei, aflarea punctelor cardinale, orientarea în teren pe timp de zi și de noapte;
• Inițiere în fotografie, fotografia în natură și astrofotografia, expoziție de fotografie astronomică;
• Proiecții de imagini și filme, program de planetariu, observarea Lunii (cratere și munți), a Soarelui, a planetelor și a altor corpuri cerești prin lunete și telescoape performante;

Fiecare participant va avea acces la instrumente, aparatură și materiale educaționale specifice. Activitățile vor fi susținute de specialiști și voluntari, membri ai Societății Astronomice Române de Meteori.
În program figurează și activități turistice (drumeție și educație montană, vizitarea unor peșteri) desfășurate în colaborare cu membri și specialiști ai Asociației Ecologice Floare de Colț și ai Asociației de Turism Chindia.
Participarea este deschisă grupelor de vârstă 10-14 și 15-20 de ani. Pot participa și tineri cu vârsta peste 20 de ani, profesori și părinți, pentru aceștia urmând a fi completat programul cu activități speciale.
Perioada: 12-18 iulie 2010
Costuri: 435 lei/persoană în care sunt asigurate:

• 6 nopți de cazare și masa (3 mese/zi);
• Transportul de la Târgoviște la Vânătorul și retur cu autocar modern;
• Program complet, cursuri de instruire în astronomie și fotografie susținute de specialiști, asistență pe toată perioada taberei, acces la instrumente și aparatură, aplicații practice, drumeții, foc de tabără, acces la toate facilitățile complexului (club, teren de sport, TV etc.);
• O hartă a cerului și diploma de participare;

Se acordă o gratuitate la 10 persoane.
Programul începe luni, 12 iulie, cu masa de seară și se termină duminică, 18 iulie, cu masa de prânz. Locul de preluare pe 12 iulie, ora 15.00 și de debarcare pe 18 iulie, ora 14.00 este în Târgoviște, în fața Stadionului Municipal (lângă Muzeul de Istorie/Curtea Domnească-Turnul Chindia).

Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile. Pentru înscriere se va achita suma integral sau un avans minim de 250lei/persoană, urmând ca restul să fie achitat cu minimum două săptămâni înainte.

Trimiteți următoarele date:

Nume și prenume
Adresa de domiciliu
Data nașterii
Nr. telefon și e-mail

Contact:
Valentin Grigore – președinte SARM
Telefon: 0722829034
e-mail: sarm.ro@gmail.com, vali.grigore@gmail.com

Sursa:www.sarm.ro